Bag cracii in relatiile de la varsta mea, cand tine cineva la mine, nu pot sa-i impartasesc iubirea, cand tin eu la cineva nu's sigur ca acea persoana imi impartaseste sentimentele, chiar daca ea zice ca da, vreau ceva serios, sa iubesc pe cineva si acel cineva sa nu ma uite in nici o clipa, asa cum o fac si eu deasemeni, toata lumea imi zice: "Bai boule esti prea tanar pt o relatie serioasa, traieste-ti viata" dar cum sa fac asta? Cum sa am doar one night stand-uri, relatii de o saptamana, sau amica de futai? AM SENTIMENTE!!! Vreau sa iubesc, vreau sa zbor, vreau sa nu-mi pese de nimic in afara de persoana ce o iubesc, vreau sa sufar, vreau sa plang, vreau sa simt.
Rabdarea este un lucru atat de relativ, toti zicem ca o avem doar pana intr-o anumita situatie, gresit! Rabdarea este elementul de autocontrol al omului, o ingradire a adevaratelor sentimente, dorinte, idei, nu vreau sa mai aud de ea!!!
Sex, futai, dragoste asta in opinia mea se fac doar in spatele usilor inchise, nu in public, care-i faza? In primul rand este al naibii de incomod, exisibitionismul asta, n-am sa-l inteleg, ma rog nu asta e esenta intrebarii mele, sexul pt fiecare inseamna altceva, poate fi o refulare, poate o fi un mod de relaxare, poate fif acut strict in nevoia de procreere( prea putin mai fac asta, dar sa nu excludem pe nimeni), poate fi facut doar pentru a tine liste, poate fi facut doar pentru a tine o relatie in viata, poate fi facut pentru a cauta noi limite, poate fi facut doar ca doi oameni sa-si arate cat de mult se iubesc.
Pleata, vant, lumina, iubire, anarhie,mancare, rautate, internet, oameni.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine
Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa...
si un suflet smuls din piept...
off topic....
visez ca intotdeauna…visez o lume perfecta, un centru al universului, vad imaginea per ansamblu, dar pe masura ce ma apropii de ea, dispare…o fata morgana a zilelor in care traiesc imi aminteste de ale mele umile limite!
orizontul prezinta lucrurile perfecte, numai ca apropierea ma lasa fara de speranta.
sunt plina de visuri, sunt zambitoarea cu ochii verzi, calzi si primitori, numai ca sunt momente in care speranta moare.eu sunt cea care o omoara…eu singura sadesc in mine samburele indoielii, eu singura imi tai craca de sub picioare.de ce?pentru ca vreau ca acea cadere sa o simt in fundul sufletului!
visele sunt pentru acel moment al zilei in care dorm, in care evadez, ele trebuie uitate in momentul in care scot picioarele din patura si iau contact cu pardoseala rece!
prefer ca eu singura sa distrug acea urma de fericire de pe urma unui vis, sa nu vina altcineva sa faca acest lucru pentru mine pentru ca, atunci, caderea ar fi pamantie!
incurajez oamenii sa viseze, sa spere si sa rabde, dar eu nu pot sa fac aceste lucruri!poate pentru ca eu nu mai am incredere in viata, societate si oameni!ma astept oricand sa sufar o noua dezamagire, ma astept oricand sa dezamagesc pe cineva!nu sunt perfecta, desi tind spre perfectiune!
sunt doar un suflet ce nu mai stie, dar nici care nu mai vrea sa stie ce este acela vis,om, incredere!sunt eu si ma las purtata de vant, de curent, de o iubire ce se vrea adevarata…
zambesc mereu cu lacrimi in ochi, asteptand mereu ca fericirea sa se transforme in furtuna!zambesc si mi-e frica sa fac acest lucru!
asta se intampla la toate varstele, nu numai la varsta ta, pur si simplu nu a fost sa fie, aia e, tu trebuie sa te ridici orice s-ar intampla!sa nu te descurajezi, va veni o alta tipa care te va face sa vibrezi asa cum iti doresti, don't lose your hope!
Trimiteți un comentariu